,

Istoria Evului Mediu. O mie de ani de splendoare si ticalosie

55,99 lei

Adaugă la favorit
Adaugă la favorit
SKU: librex-31018 Categorii: ,

O sinteza istorica de referinta care deconstruieste imaginea colectiva despre Evul Mediu De ce o noua istorie a Evului Mediu? Pentru ca e o perioada care fascineaza si intriga, pentru ca acolo sunt radacinile aspiratiilor si dramelor noastre actuale, de la obscurantismul religios la aspiratiile spirituale, de la violenta colectiva pana la cautarea unui sens inalt al vietii, de la frica de viitor pana la visul reintoarcerii la natura. De asemenea, mai e necesara pentru ca imaginea pe care o avem despre aceasta perioada este artificiala si pe alocuri falsificata, redusa la anecdotic, transformata in legenda intunecata sau aurita. Eclipsat de propriul mit, Evul Mediu si-a pierdut orice coerenta in memoria colectiva. Pentru noi, astazi, e revelator sa intelegem relatiile dintre omul medieval european si vecinii sai, mai ales Orientul bizantin si lumea musulmana. George Minois a scris o noua istorie a Evului Mediu cu pasiune si precizie, departe de clisee si fara sa sacrifice nimic din exigenta demersului istoric. „Georges Minois a reusit sa scrie o sinteza in acelasi timp densa si prietenoasa. Voix du Jura „De ce e necesara o noua istorie a Evului Mediu? Intr-o oarecare masura, pentru a include informatiile recente, dar, mai ales, ca reactie impotriva vulgarizarilor deformatoare si a sabotajului programatic al modului in care se invata istoria. Acest demers nu are nimic «reactionar» sau retrograd, in cazul in care nu se considera ca a pune lucrurile in ordine logica si cronologica, a data evenimentele si personajele, a aminti faptul ca istoria este un flux care pleaca din punctul A catre punctul B, fara cale de intoarcere, nu inseamna o initiativa retrograda. Totodata, este vorba despre a reaminti ca Evul Mediu este o epoca la fel ca toate celelalte, nici infern, nici paradis, ca tot ce s-a intamplat este perfect omenesc si, deci, de inteles, analizabil, explicabil, necesar. Au existat cruciade, masacre, himere; avem si noi jihadistii nostri, autorii nostri de genocide si mereu aceleasi himere religioase, dar cu mai putine scuze, dat fiind progresul cunoasterii stiintifice. Nu se pune insa problema nici de a compara, nici de a acorda note morale, ci de a reaminti ce a fost acel mileniu medieval, splendorile si ticalosiile lui din punct de vedere politic, economic, social, cultural, urmand coloana vertebrala a istoriei care este cronologia.“ Fragment din carte: In jurul anului 1000, pe nesimtite, in lumea eurasiatica a inceput o schimbare profunda. Iesind incet din haosul si noaptea anilor intunecati, in fata acesteia s-a ivit o noua aurora. Soarele ratiunii, invizibil timp de veacuri, se ridica iarasi, numai ca, in lumea civilizatiilor, invers decat conform mecanicii de pe bolta cereasca, soarele rasarea de la vest. Retorica de prost gust, dublata de iluzie optica si, in plus, si incorecta politic? Sa vedem. Ceea ce se intampla la inceputul secolului al XI- lea , ca si in cazul tuturor schimbarilor profunde, nu putea fi vazut cu ochiul liber si nici nu a fost resimtit ca atare de contemporani, care, inevitabil, traiau in imediatul evenimentelor. Tot ce observa cronicarul Raoul Glaber pe la anul 1000 era ca lumea s-a scuturat de praful de pe vechile ei haine, iar pamantul s-a acoperit cu alba rochie a bisericilor , ceea ce nu era deloc rau. Mai nota si ca, in 997, semne ingrozitoare s-au ivit pe cer. Sigur ca da, unii asteptau sfarsitul lumii, dar nu e acesta programat inca din zorii Facerii Lumii? In orice caz, cum am mai spus, nici vorba de semnalarea vreunei panici. De altfel, de ce sa se fi ridicat atatea biserici daca s-ar fi gandit cineva ca urmau sa se prabuseasca de la o zi la alta? Nu, oamenii anului 1000 nu au vazut nimic din cele ce aveau sa vina, fiindca ceea ce se intampla era de nevazut la scara unei generatii. Iar ceea ce se intampla era gestatia civilizatiei occidentale, care era pe cale de a smulge suprematia rivalilor orientali. In fata unei lumi musulmane aflate in plina anarhie, in care obscurantismul religios avea sa sufoce peste putin timp orice gandire  libera si unde luptele dintre emiri,califi si sultani facusera tandari unitatea politica; in faa unei lumi bizantine asediate din toate partile, intrand parca la apa, macinata de diferendele dinastice; in fata acestor doua lumi, deci, Europa Occidentala iese putin cate putin la suprafata drept centru al lumii medievale. Iata de ce, mai mult decat despre teroarea anului o mie ar trebui sa vorbim despre sperantele anului o mie .  

Vanzator:

Scroll to Top